FLAMÉN sau FLAMÍN (< lat.) s. m. (În vechea Romă) Preot consacrat cultului particular al unei divinități. Erau trei f. superiori, aleși dintre patricieni și consacrați marii triade capitoline (Jupiter, Marte, Quirinus) și 12 f. inferiori, aleși dintre plebei și consacrați altor divinități.