14 definiții pentru firuță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIRUȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina subțire, de tip pai, cu frunze liniare, ce crește prin pășuni și fânețe. /fir + suf. ~uță

firuță f. sau floarea fânului, excelentă plantă de nutreț (Poa pratensis). [Lit. firicică, florile plantei fiind reunite prin lungi peri lânoși].

firúță f., pl. e (d. fir). Firușor. Rourică.

FIRUȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa).Fir + suf. -uț.

FIRUȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa).Fir + suf. -uț.

firuț, ~ă [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~e / E: fir + -uț] 1-2 sn (Reg; șhp) Firicel (1-2). 3 sf Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori verzui sau violete și cu spic, care se folosește ca nutreț pentru vite Si: fân, firicea, firișor, firușoară, floarea-fânului (Poa pratensis). 4 sf (Bot; șîc ~-de-baltă) Rourică (Glyceria fluitans). 5 sf (Bot) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 6 sf (Bot) Firușor (Poa annua). 7 sf (Bot; reg) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 8 sf (Bot; reg) Firușcă-cu-clopoței (Poa laxa). 9 sf (Bot) Plantă nedefinită mai de aproape (Poa compressa). 10 sf (Bot; îc) ~-de-lână Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 11 sf (Bot) Păiuș (Agrostis tenuis). 12 sf (Bot) Lemn-dulce (Glycyrhiza echinata).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

firuță s. f., g.-d. art. firuței; pl. firuțe

firuță s. f., g.-d. art. firuței; pl. firuțe

firuță s. f., g.-d. art. firuței; pl. firuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FIRUȚĂ s. (BOT.; Poa) (reg.) fân, floarea-fânului, șuvar-de-munte.

FIRUȚĂ s. v. rourică, șovar-de-munte.

FIRUȚĂ s. (BOT; Poa) (reg.) fîn, floarea-fînului, șuvar-de-munte.

firuță s. v. ROURICĂ. ȘOVAR-DE-MUNTE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

firuță s.f. (reg.) 1. plantă ierboasă cu spic, folosită ca nutreț de vite; fân. 2. plantă acvatică cu tulpină culcată, cu frunze dulci, comestibile; rourică.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POA L., POA, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile continentale și reci, 110 specii, erbacee,. anuale sau vivace, cu tulpină cilindrică, articulată, fistuloasă. Frunze sesile, alterne, plate sau rulate, compuse dintr-o lamină deseori liniară, cu nervuri paralele și o vagină ce înfășoară tulpina pe o porțiune mare, iar în interior, la intersecția vaginei cu lamina, o ligulă. Flori hermafrodite, rar unisexuate, așezate în spicule compuse din 3-8 (10) flori. Panicul cu ramuri dispuse în 2 rînduri. Glumele nervate. Axa spiculețelor, în momentul coacerii, cade împreună cu fructul.

Intrare: firuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firuță
  • firuța
plural
  • firuțe
  • firuțele
genitiv-dativ singular
  • firuțe
  • firuței
plural
  • firuțe
  • firuțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

firuță, firuțesubstantiv feminin

etimologie:
  • Fir + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.