7 definiții pentru filo (neam)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
filo-2 [At: DN3 / E: fr phylo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Trib. 2 Neam.
FILO2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „trib”, „neam”. [< fr. phylo-, it. filo-, cf. gr. phyle – trib].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FILO1-, -FILIE elem. „trib, neam, specie, rasă”. (< fr. phylo-, -phylie, cf. gr. phylon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-FILIE1 elem. v. filo1-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FILO-2 „neam, specie, rasă”. ◊ gr. phylon „rasă, trib, rudă” > fr. phylo-, germ. id., engl. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~cenogeneză (v. ceno-1, v. -geneză), s. f., dezvoltare istorică a tipurilor de vegetație; ~embriogeneză (v. embrio-, v. -geneză), s. f., evoluție datorată modificării cursului dezvoltării embrionare; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un sistem de clasificare) care urmărește aplicarea procesului de filogenie; ~geneză (v. -geneză), s. f., filogenie* (1); ~genie (v. -genie1), s. f., 1. Proces de evoluție a formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de plante sau de animale în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; sin. filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filiația speciilor și dezvoltarea lor de-a lungul timpului; ~gerontic (v. -gerontic), adj., (despre un organism) aflat în faza de îmbătrînire a evoluției sale.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
FIL-2, v. FILO-2. □ ~antrop (v. -antrop), s. m. și f., persoană care face acte de filantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., acțiune de binefacere în folosul celor lipsiți de mijloace de trai.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-FILIE3 „neam, specie”. ◊ gr. phyle „trib” > fr. -phylie, germ. id., engl. -phyly > rom. -filie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
filoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „trib”, „neam”. DN
etimologie:
- phylo- DN