10 definiții pentru fierbător (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIERBĂTOR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
fierbător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 52/1 / V: (reg) herbătoare sf / Pl: (2-5) ~i sm, sf, (1, 6) ~oare a, sn / E: fierbe + -ător] 1 a (Iuz; d. un obiect) În care fierbe ceva. 2 sf (Înv; nob) Fierbere. 3 sf (Înv; nob) Lichid de fierbere. 4 sf (Reg) Fierbărie. 5 sf (Reg) Loc în râu unde apa se ridică și se afundă concomitent. 6 sm Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 7 sn (Teh) Aparat care servește la fierberea unor lichide.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIERBĂTOR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIERBĂTOR1, fierbători, s. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării materiilor prime. Fierbător de zahăr. Fierbător de celuloză.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fierbător1 s. m. 1961 Muncitor care execută operații de fierbere în cadrul prelucrării unor materii prime v. evaporator (din fierbe + -[ă]tor; DEX)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fierbător2 s. n. (gosp.) Mic aparat care, pus la priză, face să fiarbă lichidul dintr-un recipient ◊ „Cristi și-a preparat cafeaua cu fierbătorul.” (din fierbe + -[ă]tor; DT; DEX)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FIERBĂTOR2 ~i m. Muncitor specializat în operații de fierbere (în procesele industriale). /a fierbe + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fierbător2 (persoană) (desp. fier-) s. m., pl. fierbători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fierbător1 (persoană) (fier-) s. m., pl. fierbători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fierbător (persoană) s. m. (sil. fier-), pl. fierbători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: fier-bă-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fierbător, fierbătorisubstantiv masculin
- 1. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fierbător de zahăr. Fierbător de celuloză. DLRLC
-
etimologie:
- Fierbe + sufix -ător. DEX '98 DEX '09