FEUDAL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal.

feudal, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 20 / P: fe-u~ / V: (înv) feod~ / Pl: ~i, ~e / E: fr féodal, it feudale] 1 sm (Mare) proprietar de pământ în Evul Mediu, care facea parte din clasa nobilimii Si: feudatar. 2-3 a Care aparține feudalului (1) sau feudalismului. 4-5 a Privitor la feudal sau la feudalism. 6 a Specific feudalismului. 7 a (Îs) Orânduire ~ă Feudalism.

FEUDAL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Stăpân de pământ; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal.

FEUDAL², -Ă, feudali, -e, adj. De feudalitate, din epoca feudalității, prezentînd caracterele acestei orînduiri sociale. [Bălcescu] a luptat pentru lichidarea radicală pe cale revoluționară a tuturor privilegiilor feudale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 110. În secolele XI, XII și XIII se întărește organizarea feudală pe teritoriul patriei noastre. IST. R.P.R. 61. ◊ Orînduire feudală = feudalism. – Pronunțat: fe-u-. - Variantă: feodal, -ă (D. BOTEZ, F. S. 35, BĂLCESCU, O. I 23) adj.

FEUDAL, -Ă adj. Referitor la feudalism, propriu feudalismului; în legătură cu o feudă. ◊ Orînduirea feudală = feudalism. // s.m. Nobil, proprietar al unei feude, care are vasali și care la rîndul său este subordonat unui suzeran; feudatar. [Pron. fe-u-, var. feodal, -ă adj. / cf. it. feudale, fr. féodal].

FEUDAL, -Ă I. adj. referitor la feudal(ism) sau la feudă. ♦ orânduirea ~ă = feudalism. II. s. m. nobil, proprietar al unei feude; feudatar. (< it. feudale, fr. féodal)

FEUDAL² ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de feudalism; propriu feudalismului. Rămășițe ~e. 2) Care se bazează pe principiile feudalismului. Societate ~ă. 3) Care este caracteristic pentru o feudă. [Sil. fe-u-] /<lat. feodalis, fr. féodal

feudal a. relativ la feud, sau la feudalitate: drept, castel feudal.

*feudál, -ă adj. (mlat. feudalis). Relativ la feude saŭ la feudalitate: castel, drept feudal. Adv. În virtutea dreptuluĭ feudal: a administra feudal. – Și feodal (fr. féodal).

feodal, ~ă a vz feudal

FEODAL², -Ă adj. v. feudal².

FEODAL², -Ă, adj. v. feudal².

FEODAL, -Ă adj. v. feudal.

feudal (desp. fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudali; adj. f. feudală, pl. feudale

feudal (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudali; adj. f. feudală, pl. feudale

feudal adj. m., s. m. (sil. fe-u-), pl. feudali; f. sg. feudală, pl. feudale

feudal