O definiție pentru ferit (ferire)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+ferit1 (ferire) s. n.

Intrare: ferit (ferire)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferit
  • feritul
  • feritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ferit
  • feritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)