faste n. pl. 1. table cronologice, la Romani: faste consulare; 2. fig. anale: fastele monarhiei.

fast², ~ă [At: IORGA, L. I, 278 / Pl: faști / E: fr faste, lat fastus] 1 a (Liv; d. zile, împrejurări, evenimente) Favorabil (1). 2 a (În Roma antică; îs) Zile ~e Zile în care se judecau procesele. 3 sfp (În Roma antică) Calendar (1). 4 sfp (În Roma antică) Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile.

FAST, -Ă adj. (Liv.) Favorabil. ◊ Zi fastă = zi favorabilă; zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor la tribunalele Romei antice. // s.n.pl. Table cronologice la romani. ♦ Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. [Pl. faști, faste / < lat. fastus, cf. fr. faste].

FAST², -Ă I. adj. favorabil. ♦ zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice. II. s. f. pl. table cronologice la romani. ◊ registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. (< fr. faste, lat. fastus)

*2) fast, -ă adj. (lat. fastus, d. fas, lucru permis). Fericit, norocit: zile faste. Se zicea la Romanĭ despre zilele de lucru. N. pl. Table cronologice la vechiĭ Romanĭ: fastele consulare. Anale: fastele bisericiĭ, monarhiiĭ.

faste s. f. pl.

!Fastele (sărbători la romani) s. propriu f. pl. art., neart. Faste (de ~)

Fastele (sărbători romane) s. propriu f. pl.