5 definiții pentru expediționar (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
expediționar, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iu, espediționariu / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr expéditionnaire] 1 a Care efectuează o expediție (4) militară. 2 a Care se află într-o expediție (4). 3 a (Șîs corp ~, înv, corpos ~, armată ~ă, (înv) armie ~ă) Totalitatea trupelor care participă la o expediție (4) militară pe un teritoriu străin. 4 sm (Înv) Persoană care expediază colete, mărfuri, scrisori Si: expeditor. 5-6 sm Persoană care participă la o excursie în grup sau la o expediție.
EXPEDIȚIONAR, -Ă I. adj. referitor la expediție. ♦ corp ~ = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediții. (< fr. expéditionnaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
expediționar a. și m. care face o expedițiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
espediționariu[1], ~rie[2] a, sm vz expediționar modificată
- În original, greșit accentuat: espediționariu — LauraGellner
- Originalul indică forma de fem. incorectă: ~ră — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
expediționariu, ~ă a, sm vz expediționar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-o-nar
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
expediționar, expediționarisubstantiv masculin
- 1. Membru al unei expediții. MDN '00
etimologie:
- expéditionnaire MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.