exobiologie sf [At: DEX / P: ~bi-o~ / E: fr exobiologie] Ramură a biologiei care studiază prezența și particularitățile formelor de viață în cosmos.

EXOBIOLOGIE s.f. Ramură a biologiei care studiază prezența și particularitățile formelor de viață în spațiul cosmic, pe planetele sistemului solar. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. exobiologie, cf. gr. exo – în afară, bios – viață, logos – studiu].

EXOBIOLOGIE s. f. ramură a biologiei care studiază posibilitatea existenței vieții în afara Pământului; astrobiologie, cosmobiologie. (< fr. exobiologie)

exobiologie s. f. (biol.) ◊ „Exobiologia. Ramură a științei care studiază prezența și particularitățile formelor de viață în afara Pământului, în spațiul cosmic, pe planetele sistemului solar.” Sc. 19 VIII 61 p. 4; v. și antropo, extraterestru, paleoastronautică (din fr. exobiologie. cf. engl. exobiology; BD 1969; DTN 1974; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 136; DEX, DN3)

EXOBIOLOGIE f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul formelor de viață extraterestră; astrobiologie. /<fr. exobiologie

exobiologie (desp. -bi-o-) s. f., art. exobiologia, g.-d. exobiologii, art. exobiologiei

exobiologie (-bi-o-) s. f., art. exobiologia, g.-d. exobiologii, art. exobiologiei

exobiologie s. f. → biologie

EXOBIOLOGIE s. astrobiologie.