3 definiții pentru exceptat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
exceptat1 sn [At: MDA ms / E: excepta] 1-2 Exceptare (1-2).
exceptat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / Pl: ~ați, ~e / E: excepta] 1 Care este lăsat deoparte. 2 Care nu este cuprins. 3 Care nu este socotit. 4 Exclus. 5 Care face obiectul unei excepții de la o normă, o regulă. 6 Separat. 7 (Jur; rar) Obiectat. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
esceptat, ~ă a vz exceptat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: exceptat
exceptat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
esceptat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)