2 definiții pentru estivat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ESTIVA vb. I. tr. a ține vitele sau oile vara la munte. II. intr. (despre turme) a petrece vara la pășune (la munte); a văra. (< fr. estiver)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
estiva vb., ind. prez. 3 sg. estivează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: estivat
estivat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
estivare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)