9 definiții pentru electrostatic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ELECTROSTATIC, -Ă, electrostatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la sarcinile electrice aflate în stare de repaus. ◊ Mașină electrostatică = generator electric care funcționează pe baza fenomenului de electrizare. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. – Din fr. électrostatique.
ELECTROSTATIC, -Ă, electrostatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la sarcinile electrice aflate în stare de repaus. ◊ Mașină electrostatică = generator electric care funcționează pe baza fenomenului de electrizare. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. – Din fr. électrostatique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
electrostatic, ~ă [At: T. V. IONESCU, E. 14 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électrostatique] 1 a Care aparține sarcinilor electrice aflate în stare de repaus. 2 a Caracteristic electricității aflate în stare de repaus. 3 a Care se bazează pe fenomenele ce caracterizează stările electrice statice ale corpurilor. 4 a (Îs) Mașină ~ă Generator electric care funcționează pe baza fenomenului de electrizare. 5 a (D. instrumente de măsurat) A căror funcționare se bazează pe forțele electrostatice dintre corpuri încărcate cu sarcină electrică. 6 a Care este folosit în electrostatică (7). 7 sf Ramură a fizicii care studiază fenomenele care însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELECTROSTATIC, -Ă adj. Care privește electricitatea statică. ♦ (Despre instrumente de măsurat) Bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. [Cf. fr. électrostatique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELECTROSTATIC, -Ă I. adj. referitor la electricitatea statică. ◊ (despre instrumente de măsurat) bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. (< fr. électrostatique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
electrostatic (desp. -tros-ta-/-tro-sta-) adj. m., pl. electrostatici; f. electrostatică, pl. electrostatice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!electrostatic (-tros-ta-/-tro-sta-) adj. m., pl. electrostatici; f. electrostatică, pl. electrostatice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
electrostatic adj. (sil. mf. -sta-) → static
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
electrostatic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INDUCȚIE ELECTROSTATICĂ s. v. electrizare prin influență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -tros-ta-tic, -tro-sta-tic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
electrostatic, electrostaticăadjectiv
- 1. Referitor la sarcinile electrice aflate în stare de repaus. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. (Despre instrumente de măsurat) Bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. DN
- 1.2. Mașină electrostatică = generator electric care funcționează pe baza fenomenului de electrizare. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- électrostatique DEX '09 DEX '98 DN