DVORI, dvoresc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A servi, a sluji (la curtea unui domnitor sau a unui boier). La spatele fieștecăruia boier dvorea cîte o slugă. NEGRUZZI, S. I 151.

DVORI vb. (MoTd., ȚR) A face slujba de curtean. A: Păharnicul al doiele ... dvorește la masă. URECHE. Vel camaraș ... vin de stau lîngă domn ...și zvorind stau pînă ce se isprăvește liturghia. GHEORGACHI; cf. DOSOFTEI, VS. B: Înțelegînd de la cei ce dvoriia cum că iaste din Iraclia. MINEIUL (1776); cf. VARLAAM-IOASAF; MĂRGĂRITARE (1691). ♦ A aștepta (slujind) la curtea unui domn sau a unei biserici. A: Un olog și o mută dvorind la besearica schitului cu alți mulți pentru isțeleania. DOSOFTEI, VS. Șidea la masă și vide niscaiva oameni saraci dvorind prin ogradă. NECULCE. B: Domniia împreună cu fiii lui, cu muierile ceale ce dvoriia lîngă ușăle cortului. BIBLIA (1688). ♦ (Mold.,ȚR, Trans. SE) A sluji. A: Roabile toate svorie la masă înainte noastră. H 1779², 81^r; cf. DOSOFTEI, VS. B: Oarecare om ... dvoria la așternutul lui Alexandru ... din cei mai de casă slugi. MINEIUL (1776). C: cf. S, 89^v, 90^r. ♦ (ȚR) A oficia o slujbă religioasă. Să slujiți slujbele cortului Domnului si să zvoriți înaintea adunării Domnului. BIBLIA (1688). Variante: zvori (BIBLIA 1688); S, 90^r; GHEORGACHI; H 1779², 81^r. Etimologie: sl. dvoriti. Vezi și dvorba, dvorbitor, dvoreală, dvorean, dvorelnic, tvorebnic, zvoritor. Cf. p o s l u ș i.

dvorì v. od. a servi la Curte: la spatele fiecărui boier dvoria câte o slugă NEGR. [Vechiu-rom. dvori, a servi în genere = slav. DVORITI].

dvorésc v. intr. (vsl. dvoriti, d. dvorŭ, curte, adică „curte domnească”). Vechĭ. Slujesc, fac treabă: a dvori înaintea împăratuluĭ. – Și dvorbesc (d. dvorbă), zvoresc și zdvoresc.

dvori (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dvoresc, imperf. 3 sg. dvorea; conj. prez. 3 să dvorească

dvori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dvoresc, imperf. 3 sg. dvorea; conj. prez. 3 sg. și pl. dvorească

dvori (-resc, -it), vb. – 1. A servi. – 2. A sta la curte, a duce viață de curtean. – 3. A munci. – 4. A aștepta. Sl. dvoriti „a servi,” de la dvorŭ „curte”. – Der. dvorbă, s. f. (serviciu la curte), din sl. dvorĭba „adunare”; dvorean, s. m. (curtean; slujbaș al domnitorului). Sînt cuvinte înv., cf. vorbă, vornic.