Nicio definiție pentru duruit (part.)
Există definiții din dicționare pentru care dexonline nu are drepturi de redistribuire:
- [DELRIE] Dicționar etimologic al limbii române pe baza studiilor de indo-europenistică, Editura Alcor, 2008
Intrare: duruit (part.)
duruit1 (part.) participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
durui, duruiverb
- 1. (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.) A face zgomot mare în timpul mersului. DEX '98 DLRLCsinonime: hurui
- Căruța duruie pînă la noi acasă. STANCU, D. 181. DLRLC
- Se aud pe culoare duruind roatele paturilor. C. PETRESCU, Î. II 75. DLRLC
- Duruie surd, în încăperea extremă, mașina de cusut. C. PETRESCU, C. V. 49. DLRLC
-
- 2. A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat). DEX '98 DLRLC
- Uneori două cumetre se certau și glasurile lor mînioase duruiau fără întrerupere un răstimp. SADOVEANU, O. IV 28. DLRLC
- 2.1. A lucra la o mașină care huruie. DLRLC
- Amalia, nevasta lui Mogrea, duruia la mașina de cusut. C. PETRESCU, Î. II 128. DLRLC
-
- 2.2. A lovi în ceva producând zgomote scurte și repetate; a bate darabana. DLRLC
- Măzărichea duruia pe măntăi ca-n tablă, ciocănea înfundat în căciuli, ciupea din obraji. V. ROM. noiembrie 1953, 155. DLRLC
-
-
- 3. A da (pe cineva) de-a dura. DLRLC
- Au fost și aci stăpîni... dar revoluția poporului i-a duruit. SADOVEANU, M. C. 108. DLRLC
-
etimologie:
- Dur + sufix -ui. DEX '98