O definiție pentru duhovnicire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
duhovnicire sf [At: HELIADE, O. II, 346 / Pl: ~ri / E: duhovnici] (Înv) Duhovnicie (2).
Intrare: duhovnicire
duhovnicire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||