2 definiții pentru dubitat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUBITA vb. I. intr. a se îndoi; a sta la îndoială, a șovăi. II. tr. (rar) a pune la îndoială. (< lat. dubitare)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dubita vb., ind. prez. 1 sg. dubitez, 3 sg. și pl. dubitează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: dubitat
dubitat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
dubitare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)