3 definiții pentru drâmboire
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!drâmboi1 (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă drâmboiesc, 3 sg. se drămboiește, imperf. 1 sg. mă drâmboiam; conj. prez. 1 să mă drâmboiesc, 3 să se drâmboiască; imper. 2 sg. afirm. drâmboiește-te; ger. drâmboindu-mă corectat(ă)
drâmboi/drâmboia vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drâmboiesc, imperf. 3 sg. drâmboia; conj. prez. 3 sg. și pl. drâmboiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DRÂMBOI vb. v. bosumfla, îmbufna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: drâmboire
drâmboire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
drâmboi, drâmboiesc / drâmboia, drâmboiezverb
- 1. A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ian să-i fi sculat [pe copii] la treabă, ș-apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39. DLRLC
-
etimologie:
- drâmbă DEX '98 DEX '09