3 definiții pentru drâmboire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!drâmboi1 (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă drâmboiesc, 3 sg. se drămboiește, imperf. 1 sg. mă drâmboiam; conj. prez. 1 să mă drâmboiesc, 3 să se drâmboiască; imper. 2 sg. afirm. drâmboiește-te; ger. drâmboindu-mă corectat(ă)

drâmboi/drâmboia vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drâmboiesc, imperf. 3 sg. drâmboia; conj. prez. 3 sg. și pl. drâmboiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRÂMBOI vb. v. bosumfla, îmbufna.

Intrare: drâmboire
drâmboire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drâmboire
  • drâmboirea
plural
  • drâmboiri
  • drâmboirile
genitiv-dativ singular
  • drâmboiri
  • drâmboirii
plural
  • drâmboiri
  • drâmboirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drâmboi, drâmboiesc / drâmboia, drâmboiezverb

  • 1. regional A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ian să-i fi sculat [pe copii] la treabă, ș-apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39. DLRLC
etimologie:
  • drâmbă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.