dresare sf [At: BUL. OF. 1951, 315 / Pl: ~sări / E: dresa] 1 Inculcare a unor deprinderi animalelor Si: dresaj (1), dresat¹ (1), dresură (1). 2 Învățare a unui animal să răspundă la anumite comenzi Si: dresaj (2), dresat¹ (2), dresură (2). 3 Deprindere a unui animal să desfășoare o activitate utilitară Si: dresaj (3), dresat¹ (3), dresură (3). 4 Instruire a unui animal în vederea spectacolelor de circ Si: dresaj (4), dresat¹ (4), dresură (4). 5 (Prt) Deprindere a unei persoane să se supună unor cerințe ale superiorilor săi Si: dresat¹ (5). 6 (Jur) Redactare a unui act oficial.

DRESARE¹ s. f. Acțiunea de a dresa¹. Vînătorii se ocupă cu dresarea cîinilor.

DRESARE² s. f. Încheiere (a unui act oficial). Dresare de procese-verbale.

DRESARE s.f. Acțiunea de a dresa și rezultatul ei; dresaj, dresură. [< dresa].

dresare s. f., g.-d. art. dresării; pl. dresări

dresare s. f., g.-d. art. dresării; pl. dresări

dresare s. f., g.-d. art. dresării; pl. dresări

DRESARE s. I. v. dresură. II. întocmire, redactare. (~ unui proces-verbal.)

DRESARE s. I. dresaj, dresură. (~ unor animale, la circ.) II. întocmire, redactare. (~ unui proces-verbal.)