2 definiții pentru dorovăire
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOROVĂI vb. v. dărăpăna, degrada, măcina, părăgini, ruina, strica.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dorovăi (-ăesc, -it), vb. – A epuiza, a obosi, a uza. Pare creație expresivă, cf. ciorovăi, sporovăi, (după Scriban, în legătură cu dîrvăli). În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: dorovăire
dorovăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||