O definiție pentru doric (s.n.)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+doric2 s. n.
Intrare: doric (s.n.)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||