opțiuni
  • info

8 definiții pentru dogar (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGAR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care confecționează doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.

dogar [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / V: (reg) dăo~ sm / Pl: ~i, sm ~e sn / E: doagă + -ar] 1 sm Meșteșugar care face doage (1) sau vase din doage Si: (reg) butnar. 2 sn Unealtă ca o seceră pentru făcut doage (1). 3 sn (Trs) Planșetă pentru frământat aluatul.

DOGAR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.

DOGAR1 ~e n. Unealtă pentru confecționat doage. /doagă + suf. ~ar

dogar m. cel ce face butoaie. [Lat. DOGARIUS]. ║ n. unealta dogarului de crăpat lemnele pentru doage: fiecare meșter are trei dogare de diferite mărimi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dogar1 (instrument) s. n., pl. dogare

dogar2 (instrument) s. n., pl. dogare

dogar (instrument) s. n., pl. dogare

Intrare: dogar (s.n.)
dogar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogar
  • dogarul
  • dogaru‑
plural
  • dogare
  • dogarele
genitiv-dativ singular
  • dogar
  • dogarului
plural
  • dogare
  • dogarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dogar, dogaresubstantiv neutru

  • 1. Unealtă cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. DEX '09
etimologie:
  • Doagă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.