6 definiții pentru dizarmonie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIZARMONIE, dizarmonii, s. f. 1. Lipsă a armoniei; discordanță. 2. (Psih.) Tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. – Din fr. disharmonie.
dizarmonie sf [At: MAIORESCU. D. II, 180 / Pl: ~ii / E: it disarmonia] (Rar) Lipsă de armonie Si: discordanță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZARMONIE s.f. (Liv.) Lipsă de armonie, discordanță. [Gen. -iei. / < it. disarmonia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZARMONIE s. f. 1. lipsă de armonie, discordanță. 2. (psihiatr.) tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. (< fr. dysharmonie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dizarmonie (desp. di-zar-/diz-ar-) s. f., art. dizarmonia, g.-d. art. dizarmoniei; pl. dizarmonii, art. dizarmoniile (desp. -ni-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*dizarmonie s. f., art. dizarmonia, g.-d. art. dizarmoniei; pl. dizarmonii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dizarmonie, dizarmoniisubstantiv feminin
- 1. Lipsă a armoniei. DEX '09 MDN '00sinonime: discordanță
- 2. Tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- disharmonie DEX '09 MDN '00