O definiție pentru dis (subst.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dis1 sn [At: LEXIC REG. 69 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Obiect de podoabă.
Intrare: dis (subst.)
dis2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||