opțiuni
  • info

11 definiții pentru diplomat (adj., cu diplomă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIPLOMAT1, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé.

DIPLOMAT1, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé.

diplomat2, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, O., I, 278 / Pl: ~ați, ~e / E: fr dipômé] 1-2 (Persoană) care a obținut o diplomă (3).

DIPLOMAT1, -Ă, diplomați, -te, adj. Care a obținut o diplomă. Dentist diplomat.

DIPLOMAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. [Cf. fr. diplômé].

DIPLOMAT1, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. (< fr. diplômé)

DIPLOMAT1 ~tă (~ți, ~te) și substantival Care a obținut o diplomă. /<fr. diplôme

diplomat a. și m. care a obținut o diplomă. ║ m. 1. persoană însărcinată a trata cu străinii afacerile guvernului său; 2. ispitit, pățit; 3. fig. om fin, șiret.

* diplomát, -ă adj. și s. (d. diplomă). Care posedă o diplomă, un certificat superior. Care e însărcinat cu o misiune diplomatică (ambasador saŭ ministru plenipotențiar). Fig. Om fin (șiret).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

diplomat1 (desp. di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomați; adj. f., s. f. diplomată, pl. diplomate (diplomat de carieră; diplomat univesitar; persoană diplomată)

diplomat1 (di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomați; adj. f., s. f. diplomată, pl. diplomate

diplomat adj. m.(persoană cu diplomă, din diplomație, abilă), s. m. (sil. -plo-), pl. diplomați; f. sg. diplomată, pl. diplomate

Intrare: diplomat (adj., cu diplomă)
diplomat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: di-plo-mat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diplomat
  • diplomatul
  • diplomatu‑
  • diplomată
  • diplomata
plural
  • diplomați
  • diplomații
  • diplomate
  • diplomatele
genitiv-dativ singular
  • diplomat
  • diplomatului
  • diplomate
  • diplomatei
plural
  • diplomați
  • diplomaților
  • diplomate
  • diplomatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diplomat, diplomatăadjectiv

  • 1. Care a obținut o diplomă. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Dentist diplomat. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.