deziderat sn [At: LM / V: (îvr) ~um (S și: desideratum) / S și: desi~ / Pl: ~e / E: lat desideratum] 1 Ceea ce este de dorit sau trebuie să se întâmple (într-un anumit domeniu, într-o anumită epocă istorică etc.) Vz imperativ. 2 Dorință sau cerință, de obicei exprimată oficial Si: doleanță, aspirație, (înv) postulat Vz imperativ. 3 (Rar; ccr) Document în care sunt consemnate dorințe sau cerințe.

DEZIDERAT, deziderate, s. n. Dorință formulată în mod oficial; formulare a unei dorințe; doleanță, dorință. E un simplu deziderat, o minută de ședință. CAMIL PETRESCU, O. II 631.

DEZIDERAT s. n. ceea ce e de dorit să se realizeze. ◊ dorință (formulată oficial), doleanță. (< germ. Desiderat, lat. desideratum)

DEZIDERAT ~e n. 1) Ceea ce este dorit; dorință. 2) Cerință exprimată în mod oficial; doleanță. /<lat. desideratum

deziderat n. ceeace rămâne de completat sau de rezolvat: orice știință are dezideratele sale.

* deziderát n., pl. e (lat. desideratum, d. desiderare, a dori. V. deșider, consider). Dorință.

dezideratum sn vz deziderat

deziderat s. n., pl. deziderate

deziderat s. n., pl. deziderate

deziderat s. n., pl. deziderate

deziderat

DEZIDERAT s. 1. v. cerință. 2. v. dorință.

DEZIDERAT s. v. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere.

DEZIDERAT s. 1. cerere, cerință, dorință, exigență, (înv.) postulat. (Un ~ îndreptățit.) 2. doleanță, dorință. (Și-a exprimat ~.)