11 definiții pentru dezarticulat
din care- explicative (8)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZARTICULAT, -Ă, dezarticulați, -te, adj. 1. (Despre oase) Ieșit, sărit din articulații; dislocat. 2. Fig. Incapabil de mișcări coordonate; (despre mișcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părți ale lor) Amputat la nivelul unei articulații. 4. (Rar; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunțat neclar. – V. dezarticula.
DEZARTICULAT, -Ă, dezarticulați, -te, adj. 1. (Despre oase) Ieșit, sărit din articulații; dislocat. 2. Fig. Incapabil de mișcări coordonate; (despre mișcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părți ale lor) Amputat la nivelul unei articulații. 4. (Rar; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunțat neclar. – V. dezarticula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
dezarticulat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezarticula1] (Rar) 1-2 Dezarticulare1 (1-2). 3 Anulare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezarticulat2 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezarticula2] (Rar) 1-2 Dezarticulare2 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezarticulat3, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezarticula1] 1 (D. membre sau părți ale lor) Care a suferit operația de amputare la nivelul unei articulații. 2 (D. oase) Care a ieșit din articulații Si: dislocat. 3 (Fig; d. oameni și manifestările lor) Care este lipsit de coordonare, neavând precizie sau elasticitate în mișcări Si: dezechilibrat, rigid.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezarticulat4, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezarticula2] 1 (D. sunete vocale) Emis fără participarea organelor vorbirii. 2 (Pex) Pronunțat neclar Si: bolborosit, îngăimat. 3 Nearticulat. 4 (Spc) Lipsit de claritate, unitate, armonie etc. 5 (Rar; grm) Nearticulat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZARTICULAT, -Ă, dezarticulați, -te, adj. 1. (Despre membre) Scos din articulație; (despre oase) ieșit din încheieturi, dislocat. 2. Fig. Incapabil de mișcări coordonate; dezechilibrat; țeapăn. Mioara... cade încet în fotoliu, ca o păpușă dezarticulată. CAMIL PETRESCU, T. II 34. Prostit, dezarticulat, risipit cu desăvîrșire sufletește, Gore se prăbușise lîngă mașină. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 39. 3. (Rar, despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, neclar pronunțat. Îmi pluteau vorbele nesigure, dezarticulate. CAMIL PETRESCU, U. N. 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZARTICULAT, -Ă adj. 1. Scos din încheietură; ieșit din încheietură. 2. (Fig.) Cu mișcări necoordonate. ♦ Țeapăn. 3. (Lingv.; despre sunete, cuvinte) Prost articulat, neclar, rău pronunțat. [< dezarticula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZARTICULAT, -Ă adj. 1. (despre membre, oase) scos din articulație. 2. (fig.) cu mișcări necoordonate; dezechilibrat. 3. (despre sunete, cuvinte) rău articulat, neclar. (< dezarticula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZARTICULAT adj. v. luxat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZARTICULAT adj. (MED.) deplasat, dislocat, luxat, scrîntit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEZARTICULAT, -Ă adj. (< dezarticula, cf. fr. désarticuler): în sintagmele cuvânt dezarticulat și sunet dezarticulat (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
dezarticulat, dezarticulatăadjectiv
- 2. Incapabil de mișcări coordonate; (despre mișcări) care arată, trădează lipsă de coordonare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezechilibrat dezordonat țeapăn
- Mioara... cade încet în fotoliu, ca o păpușă dezarticulată. CAMIL PETRESCU, T. II 34. DLRLC
- Prostit, dezarticulat, risipit cu desăvîrșire sufletește, Gore se prăbușise lîngă mașină. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 39. DLRLC
-
- 3. (Despre membre sau părți ale lor) Amputat la nivelul unei articulații. DEX '98 DEX '09
- 4. (Despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunțat neclar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: neclar
- Îmi pluteau vorbele nesigure, dezarticulate. CAMIL PETRESCU, U. N. 12. DLRLC
-
etimologie:
- dezarticula DEX '09 DEX '98 DN