3 definiții pentru devergondare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEVERGONDA vb. I. refl. (Franțuzism) A se destrăbăla, a se dezmăța, a se desfrîna, a se strica. [< fr. dévergonder].
DEVERGONDA vb. refl. a se destrăbăla, a se desfrâna. (< fr. dévergonder)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
devergonda vb., ind. prez. 3 sg. devergondează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: devergondare
devergondare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||