detensionare sf [At: LTR² / P: ~si-o~ / Pl: ~nări / E: detensiona] 1 (Spc) Eliminare parțială sau totală, prin diferite procedee, a tensiunilor proprii dintr-o piesă metalică turnată, sudată etc. Si: detensionat¹ (1). 2 (Fig) Eliminare (totală sau parțială) a unui conflict, a unei neînțelegeri etc. Si: detensionat¹ (2).

DETENSIONARE s.f. Acțiunea de a detensiona. [Pron. -si-o-. / < detensiona].

detensionare s. f. (tehn.) Eliminarea sau reducerea tensiunilor interne dintr-un material ◊ „La Întreprinderea mecanică Mârșa se aplică una dintre cele mai moderne tehnologii pentru detensionarea structurilor sudate și anume prin vibrații electrice.” R.l. 12 III 84 p. 5. ◊ „În ultima perioadă au fost introduse în uzina craioveană șase instalații de construcție proprie pentru detensionarea mecanică, prin vibrații, a pieselor din metal [...]” R.l. 5 II 85 p. 4; v. și 15 IV 84 p. 2 (din detensiona)

detensionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. detensionării; pl. detensionări

detensionare (-si-o-) s. f., g.-d. art. detensionării; pl. detensionări

detensionare s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. detensionării