2 definiții pentru destăinuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
destăinuit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: destăinui] 1-6 Destăinuire (1-6).
destăinuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: destăinui] 1 Dat la iveală. 2 Mărturisit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: destăinuit
destăinuit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)