6 definiții pentru despăgubit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESPĂGUBIT, -Ă, despăgubiți, -te, adj. Care a primit despăgubire; dezdăunat. – V. despăgubi.
DESPĂGUBIT, -Ă, despăgubiți, -te, adj. Care a primit despăgubire; dezdăunat. – V. despăgubi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
despăgubit1 sn [At: MDA ms / V: (înv) dis~ / Pl: ~uri / E: despăgubi] 1-4 Despăgubire (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despăgubit2, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despăgubi] 1-8 smf, a (Persoană) care a primit plată în bani sau în natură pentru o (pagubă ori) stricăciune (făcută de plătitor sau) suferită din alte cauze.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispăgubit1 sn vz despăgubit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispăgubit2, ~ă a vz despăgubit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
despăgubit adj. m., pl. despăgubiți; f. sg. despăgubită, pl. despăgubite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
despăgubit, despăgubităadjectiv
- 1. Care a primit despăgubire. DEX '09 DEX '98sinonime: dezdăunat
etimologie:
- despăgubi DEX '98 DEX '09