6 definiții pentru derogație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
derogație sf [At: DLR ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr dérogation, lat derogatio, -onis] (Frm) Derogare.
DEROGAȚIE s.f. Derogare. [Cf. fr. dérogation, lat. derogatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
derogați(un)e f. acțiunea de a deroga la dispozițiunile unei legi, la un uz.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*derogațiúne f. (lat. derogátio, -ónis). Acțiunea de a deroga de la o lege, de la un contract. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
derogație s. f., art. derogația, g-d. art. derogației; pl. derogații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEROGAȚIE s. v. derogare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: derogație
derogație substantiv feminin
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
derogație, derogațiisubstantiv feminin
- 1. Derogare. DNsinonime: derogare
etimologie:
- dérogation DN