O definiție pentru deretecare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DERETECA vb. I v. deretica.
Intrare: deretecare
deretecare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
deretica, dereticverb
- 1. A face ordine și curățenie prin casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. DLRLC
- Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
- 1.1. A pune ceva în ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: aranja
- Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. DLRLC
- În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. DLRLC
-
-
etimologie:
- de-radicare DEX '09 DEX '98