depunere sf [At: DLR ms / E: depune²] 1 Sumă de bani depusă la o instituție bancară. 2 Sediment, depozit pe o suprafață sau pe fundul unui vas. 3 (Jur) Depoziție. 4 Lăsare a unui obiect din mână, punându-l undeva Si: depus¹ (1). 5 (Zlg) Eliminare a ouălor^[1] la un loc potrivit Si: depus¹ (2). 6 (Fig; îs) ~a armelor Încetare a luptei. 7 (Fig; îs) ~a coroanei Renunțare la domnie. 8 (Fig; cmr) ~a bilanțului Falimentare. 9 (Îs) ~a banilor Lăsare a unei sume de bani spre păstrare la o instituție bancară. 10 (Îs) ~a mandatului Renunțare la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. 11 (Îs ) ~a unui act (sau unei cereri, unui memoriu etc.) Predare a unui act, a unei cereri, a unui memoriu unui for competent. 12 (Îs) ~a muncii (sau efortului, ostenelii etc.) Trudă. 13 (Îs) ~a jurământului Angajare în mărturisirea adevărului în legătură cu faptele unui proces de către o parte în litigiu sau de către un martor. 14 (Îas) Angajare solemnă de îndeplinire a îndatoririlor, cu respectarea legilor țării, de către anumite categorii de oameni și de către militari. corectat(ă)

DEPUNERE, depuneri, s. f. Acțiunea de a (se) depune și rezultatul ei. 1. Sumă de bani depusă la o instituție bancară. 2. Material depus pe o suprafață sau pe fundul unui recipient; depozit, sediment. 3. (Jur.; în expr.) Mandat de depunere = (în vechea legiuire de procedură penală) ordin dat de judecătorul de instrucție organelor de poliție judiciară, de a ridica și ține la dispoziția sa, timp de 24 de ore, o persoană învinuită.

DEPUNERE s.f. Acțiunea de a (se) depune și rezultatul ei. ♦ Sumă de bani care se depune la o instituție (bancară). ♦ Sediment. [< depune].

DEPUNERE s. f. 1. acțiunea de a (se) depune. 2. sumă de bani care se depune la o instituție (bancară). 3. sediment. (< depune)

DEPUNERE ~i f. 1) v. A DEPUNE și A SE DEPUNE. 2) Sumă de bani depusă pentru păstrare. /v. a (se) depune

depunere f. 1. acțiunea de a depune: depunerea titlurilor; 2. destituire; 3. ceea ce un martor depune înaintea justiției; 4. depozit: Cassa de depuneri și consemnațiuni.

*depúnere f. Acțiunea de a depune, depozițiune, dare în păstrare: casă de depunerĭ (de economie). Destituire. Punere în închisoare. Mărturie în justiție.

depunere s. f., g.-d. art. depunerii; pl. depuneri

depunere s. f., g.-d. art. depunerii; pl. depuneri

depunere s. f., g.-d. art. depunerii; pl. depuneri

DEPUNERE s. 1. lăsare, predare. (~ geamantanului la gară.) 2. v. predare. 3. v. plată. 4. v. sedimentare. (Proces de ~ a calcarului.) 5. v. sediment.

DEPUNERE s. 1. lăsare, predare. (~ geamantanului la gară.) 2. înaintare, înmînare, predare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ unei cereri.) 3. achitare, plată, vărsare. (~ ratei în termen.) 4. (GEOL.) depozitare, sedimentare, sedimentație. (Proces de ~ a calcarului.) 5. (GEOL.; concr.) depozit, sediment. (~ de calcar.)