opțiuni
  • info

12 definiții pentru denominativ (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENOMINATIV, -Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus.

DENOMINATIV, -Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus.

denominativ, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr dénominatif lat dominativus, -a, -um] (Lin) 1 a Care denumește. 2 a (Îs) Verb ~ Verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 3 sn Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.

DENOMINATIV, denominative, adj. n. (Gram.; în expr.) Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. «A gospodări» e un verb denominativ, derivat de la « gospodar ».

DENOMINATIV, -Ă adj. Care denumește. // s.n. Cuvînt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< fr. dénominatif, cf. lat. denominativus].

DENOMINATIV, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care servește pentru a denumi. ♦ verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< fr. dénominatif, lat. denominativus)

DENOMINATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care denumește. 3) și substantival (despre cuvinte) Care derivă de la un nume (adjectiv sau substantiv). /<fr. dénominatif, lat. denominativus

denominativ a. ce servă a numi: termen denominativ.

*denominatív, -ă adj. (lat. denominativus). Care servește la numit: termin denominativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

denominativ1 adj. m., pl. denominativi; f. denominativă, pl. denominative

denominativ1 adj. m., pl. denominativi; f. denominativă, pl. denominative

denominativ adj. → nominativ

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DENOMINATIV, -Ă adj. (< fr. dénominatif, cf. lat. denominativus): în sintagmele adjectiv denominativ, cuvânt denominativ, substantiv denominativ și verb denominativ (v.).

Intrare: denominativ (adj.)
denominativ1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denominativ
  • denominativul
  • denominativu‑
  • denominativă
  • denominativa
plural
  • denominativi
  • denominativii
  • denominative
  • denominativele
genitiv-dativ singular
  • denominativ
  • denominativului
  • denominative
  • denominativei
plural
  • denominativi
  • denominativilor
  • denominative
  • denominativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

denominativ, denominativăadjectiv

  • 1. Care denumește. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote «A gospodări» e un verb denominativ, derivat de la « gospodar ». DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.