*demimondénă f., pl. e (fr. demi-mondaine, d. demi-monde, „semi-lume”, societate de demimondene). Triv. Prostituată maĭ deosebită. Adj. De demimondenă.

DEMIMONDEN, -Ă, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv.) Femeie cu purtări ușuratice; cochetă.^[1] 2. Adj. Care se referă la o demimondenă (1) sau la apucăturile ei. – Din fr. démi-mondaine.

DEMIMONDEN, -Ă, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie cu purtări ușuratice; cochetă. 2. Adj. Care se referă la o demimondenă (1) sau la apucăturile ei. – Din fr. démi-mondaine.

DEMIMONDEN, -Ă adj. Referitor la lumea femeilor ușoare; de femeie ușoară. // s.f. Femeie cu moravuri îndoielnice; demimondă. [< fr. demi-mondaine].

DEMIMONDEN, -Ă I. adj. referitor la o demimondă. II. s. f. femeie de moravuri ușoare; cochetă. (< fr. demi-mondaine)

demimondenă (înv.) s. f., g.-d. art. demimondenei; pl. demimondene

!demimondenă (înv.) s. f., g.-d. art. demimondenei; pl. demimondene

demimondenă (-ne), s. f. – Prostituată care încearcă să-și păstreze o categorie socială. Fr. demi-mondaine, de la expresia creată de A. Dumas-fiul.