9 definiții pentru decontamina
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECONTAMINA, decontaminez, vb. I. Tranz. A elimina radioactivitatea nocivă prin îndepărtarea (spălarea, filtrarea etc.) materialelor radioactive (pulberi, picături etc.) aflate în încăperi, pe obiecte etc. – Din fr. décontaminer.
decontamina vt [At: DEX / Pzi: ~nez / E: de(s)- + contamina] A elimina radioactivitatea nocivă prin îndepărtarea (filtrarea, spălarea etc.) materialelor radioactive (pulberi, picături etc.) aflate în încăperi, pe obiecte etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECONTAMINA, decontaminez, vb. I. Tranz. A elimina radioactivitatea nocivă prin îndepărtarea (spălarea, filtrarea etc.) materialelor radioactive (pulberi, picături etc.) aflate în încăperi, pe obiecte etc. – Des1- + contamina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECONTAMINA vb. I. tr. A supune operației de decontaminare. [Cf. fr. décontaminer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECONTAMINA vb. tr. a înlătura un factor contaminant; a îndepărta activitatea nocivă a corpurilor contaminate cu substanțe radioactive; a dezactiva. (< fr. décontaminer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DECONTAMINA ~ez tranz. (obiecte, spații etanșe) A curăța de substanțe radioactive (prin spălare sau prin alte mijloace); a dezactiva. /des- + a contamina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decontamina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decontaminez, 3 decontaminează; conj. prez. 1 sg. să decontaminez, 3 să decontamineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decontamina (a ~) vb., ind. prez. 3 decontaminează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decontamina vb., ind. prez. 1 sg. decontaminez, 3 sg. și pl. decontaminează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|