4 definiții pentru cățărătoare (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂȚĂRĂTOR, -OARE, cățărători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se cațără. – Cățăra + suf. -ător.
CĂȚĂRĂTOR, -OARE, cățărători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se cațără. – Cățăra + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cățărător, ~oare [At: DA / V: a~, acățer~ / Pl: ~i, ~oare / E: cățăra + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se cațără (1). 3 a (D. plante) Care crește în sus, prinzându- se (cu cârceii) de crengi, ziduri etc. 4 a (D. animale) Care se urcă la mari înălțimi. 5 a (D. păsări) Care se agață cu ghearele de crengi înalte, ziduri etc. 6 sf (Orn; reg) Ciocănitoare. 7 sf (Orn; reg) Scorțar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cățărător adj. m., s. m., pl. cățărători; adj. f., s. f. sg. și pl. cățărătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cățărător adj. m., s. m., pl. cățărători; adj. f., s. f. sg. și pl. cățărătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
cățărător, cățărătorisubstantiv masculin cățărătoare, cățărătoaresubstantiv feminin cățărător, cățărătoareadjectiv
-
- Păsări cățărătoare. DLRLC
- În locul caselor mărunte... clădiri... cu două, trei etaje. Străzile, cu asfalt. Trandafiri cățărători pe garduri și pe ziduri. PAS, Z. I 12. DLRLC
-
etimologie:
- Cățăra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.