opțiuni

O definiție pentru cămătări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cămătări vi [At: DA / Pzi: ~resc / E: cămătar] A da bani împrumut cu o dobândă Si: a cămăta, a cămătnici, a cămătui.

Intrare: cămătări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cămătări
  • cămătărire
  • cămătărit
  • cămătăritu‑
  • cămătărind
  • cămătărindu‑
 singular plural
  • cămătărește
  • cămătăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cămătăresc
 (să)
  • cămătăresc
  • cămătăream
  • cămătării
  • cămătărisem
a II-a (tu)
  • cămătărești
 (să)
  • cămătărești
  • cămătăreai
  • cămătăriși
  • cămătăriseși
a III-a (el, ea)
  • cămătărește
 (să)
  • cămătărească
  • cămătărea
  • cămătări
  • cămătărise
plural I (noi)
  • cămătărim
 (să)
  • cămătărim
  • cămătăream
  • cămătărirăm
  • cămătăriserăm
  • cămătărisem
a II-a (voi)
  • cămătăriți
 (să)
  • cămătăriți
  • cămătăreați
  • cămătărirăți
  • cămătăriserăți
  • cămătăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cămătăresc
 (să)
  • cămătărească
  • cămătăreau
  • cămătăriră
  • cămătăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)