4 definiții pentru cursier (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURSIER, -Ă I. adj., s. f. (bicicletă) de curse. II. s. m. 1. armăsar, cal de curse. 2. comisionar. III. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei șalupe, pentru a trage în ax spre înainte. (< fr. coursier)
cursier s. m. (fig.) Comisionar ◊ „[...] acest integru și devotat «cursier al luminii» din lucrețianul marș al torțelor [...]” Sc. 7 XII 83 p. 4 (din fr. coursier; DEX, DN3 – alt sens)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cursier (-si-er) s. m., pl. cursieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cursier s. m. (sil. -si-er), pl. cursieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cursier (persoană)
cursier1 (pl. -i) substantiv masculin
- silabație: cur-si-er
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cursier, cursierisubstantiv masculin
- 1. Comisionar. MDN '00sinonime: comisionar
etimologie:
- coursier MDN '00