2 definiții pentru curial (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURIAL, -Ă I. adj. care aparține aceleiași curii1 (1), referitor la o curie1 (1). II. s. m. membru al unei curii1 (1). (< lat. curialis, fr. curial)
*curiál, -ă adj. (lat. curialis). De curie, al curiiĭ: preuțĭ curialĭ. S. m. Din aceĭașĭ curie cu altu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: curial (persoană)
curial2 (s.m.) substantiv masculin
- silabație: cu-ri-al
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
curial, curialisubstantiv masculin
etimologie:
- curialis MDN '00