9 definiții pentru cununat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUNUNAT, -Ă, cununați, -te, adj. Căsătorit după ritualul religios. – V. cununa.

cununat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: cununa] 1-2 Cununie (1-2). 3 Cununare (3). 4 (Înv; pan) Împrejmuire. 5 (Înv) Ocrotire. 6 (Înv) Împodobire. 7 (Înv; pex) Răsplătire. 8 (Înv) Răscumpărare. 9-14 Cununare (6-11). 15 (Înv) Încoronare.

cununat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 169/1 / Pl: ~ați, ~e / E: cununa] 1 Cu cunună pe cap Si: (înv) încoronat. 2 Căsătorit. 3 (Pfm; îe) A nu fi ~ cu cineva (sau cu nimeni) A nu avea nici o obligație morală față de cineva. 4 (Înv; pan) împrejmuit2. 5 (Înv) Ocrotit2. 6 (Înv) Împodobit drept recompensă. 7 (Înv) Recunoscut drept erou. 8 (Înv) Răsplătit2. 9 (Înv) Răscumpărat2.

CUNUNAT, -Ă, cununați, -te, adj. Căsătorit (după ritualul religios). – V. cununa.

CUNUNAT, -Ă, cununați, -te, adj. Căsătorit (după ritualul religios).

cununát și (Trans. nord) curunát, -ă adj. Căsătorit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUNUNAT adj. căsătorit, (pop. și fam.) căpătuit. (Femeie ~.)

CUNUNAT adj. căsătorit, (pop. și fam.) căpătuit. (Femeie ~.)

Intrare: cununat
cununat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cununat
  • cununatul
  • cununatu‑
  • cununa
  • cununata
plural
  • cununați
  • cununații
  • cununate
  • cununatele
genitiv-dativ singular
  • cununat
  • cununatului
  • cununate
  • cununatei
plural
  • cununați
  • cununaților
  • cununate
  • cununatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cununat, cununaadjectiv

etimologie:
  • vezi cununa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.