4 definiții pentru culminanță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
culminanță sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 69 / Pl: ~țe / E: fr culminance] (Frr) Punctul cel mai înalt.
CULMINANȚĂ s.f. (Rar) Culminare. [Cf. fr. culminance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CULMINANȚĂ s. f. culminare. (< fr. culminance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
culminanță s. f., pl. culminanțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: culminanță
culminanță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
culminanță, culminanțesubstantiv feminin
- 1. Culminare. DNsinonime: culminare
etimologie:
- culminance DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.