CROTAL¹, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.

crotal¹ [At: ȘINCAI, ap. DA / Pl: ~e sn, ~i sm / E: fr crotale, ngr χρόταλον] 1 (Înv) sn Castaniete compuse din două tăblițe de fier sau de lemn. 2 sm (Zlg; reg) Șarpe-cu-clopoței.

CROTAL, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.

CROTAL, crotali, s. m. Numele științific al șarpelui-cu-clopoței, care trăiește în America tropicală.

CROTAL s.m. Șarpe foarte veninos care trăiește în America tropicală; șarpe-cu-clopoței. / < fr. crotale, cf. gr. krotalon – clopoțel].

CROTAL I. s. m. șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe cu clopoței. II. s. n. instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon)

CROTAL ~i m. Șarpe veninos din America tropicală; șarpe-cu-clopoței. /<fr. crotal

crotal m. soiu de șerpi veninoși a căror coadă e înarmată de solzi, ce produc un sunet de zurgălăi: el se mai numește și șarpe cu clopoței.

*crotál m., pl. lĭ (vgr. krótalon, zurgalăŭ, geamparale; lat. krótalum, it. crótalo). Un fel de șarpe veninos din America, lung pînă la doĭ metri și care are în coadă niște solzĭ sonorĭ care fac zgomot cînd se mișcă.

crotal² (șarpe-cu-clopoței) s. m., pl. crotali

crotal¹ (șarpe-cu-clopoței) s. m., pl. crotali

crotal (zool.) s. m., pl. crotali

CROTAL s. v. șarpe-cu-clopoței.

CROTAL s. (ZOOL.; Crotalus horridus) șarpe-cu-clopoței, (înv.) șarpe-sunător.