O definiție pentru crinogen
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CRINO-2 „secreție”. ◊ gr. krino, ein „a secreta” > fr. crino-, engl. id. > rom. crino-. □ ~gen (v. -gen1), adj., care produce secreție.
Intrare: crinogen
crinogen adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)