costeș sm [At: BĂCESCU, P. 32 / A și: cos~ / V: ~tiș, coștiș / Pl: ~i / E: ns cf costrăș] (Iht; reg) Biban.

costiș¹ sm vz costeș

coștiș sm vz costeș

COSTIȘ adv. (Mold., Ban.) Înclinat, pieziș. A: Din fundul groapei un gîrliciu strîmpt pînă în fața pămîntului costiș scotea. CANTEMIR IST. C: Koslish. Per latus. Ad latus. AC, 347. Etimologie: coastă + suf. -iș. Vezi și costișă. Cf. h o r ț i ș.