6 definiții pentru cositorit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSITORIT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.

COSITORIT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.

cositorit1 sn [At: DA ms / V: (reg) ~st~, cust~ / Pl: ~uri / E: cositori] 1-2 Cositorire (1-2).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cositorit s. n., pl. cositorituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COSITORIT s. cositorire, spoire, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)

Intrare: cositorit (s.n.)
cositorit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositorit
  • cositoritul
  • cositoritu‑
plural
  • cositorituri
  • cositoriturile
genitiv-dativ singular
  • cositorit
  • cositoritului
plural
  • cositorituri
  • cositoriturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cositorit, cositoriturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi cositori DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.