O definiție pentru cositor (loc)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+cositor2 (loc bun de cosit) (pop.) s. n., pl. cositoare
Intrare: cositor (loc)
cositor2 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)