17 definiții pentru corijență / corigență
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORIJENȚĂ, corijențe, s. f. Situația unui corijent; examen dat de un corijent. [Var.: corigență s. f.] – Din corijent (după absent-absență).
corijență sf vz corigență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIJENȚĂ s. f. v. corigență.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIJENȚĂ s.f. v. corigență.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIGENȚĂ s. f. v. corijență.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
corigență sf [At: MACEDONSKI, O. III, 90 / V: ~ije~ / Pl: ~țe / E: corigent] 1 Situația unui corigent. 2 Examen dat de un corigent. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGENȚĂ, corigențe, s. f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. [Var.: corijență s. f.] – Din corigent (după absent-absență).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIGENȚĂ, corigențe, s. f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. Niciodată n-am rîs de tine. Tu nu vezi cîte lucruri ne leagă? Corina, trigonometria... corigența. SEBASTIAN, T. 174. Totul reintră în liniște. Trecuseră două săptămîni... Odorescu scăpase cu succes de corigență. MACEDONSKI, O. III 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGENȚĂ s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIGENȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORIGENȚĂ ~e f. 1) Situație de corigent. 2) Examen susținut de un corigent. /Din corigent
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corigentă f. starea elevului corigent.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*corigénță f., pl. e (d. corrigent). Starea celuĭ corigent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corijență/corigență s. f., g.-d. art. corijenței/corigenței; pl. corijențe/corigențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!corijență/corigență s. f., g.-d. art. corijenței/corigenței; pl. corijențe/corigențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corigență v. corijență
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corigență v. corijență
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corigență s. f., g.-d. art. corigenței; pl. corigențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
corijență, corijențe / corigență, corigențesubstantiv feminin
- 1. Situația unui corijent; examen dat de un corijent. DEX '09 DLRLC DN
- Niciodată n-am rîs de tine. Tu nu vezi cîte lucruri ne leagă? Corina, trigonometria... corigența. SEBASTIAN, T. 174. DLRLC
- Totul reintră în liniște. Trecuseră două săptămîni... Odorescu scăpase cu succes de corigență. MACEDONSKI, O. III 90. DLRLC
-
etimologie:
- corijent (după absent – absență). DEX '09 DN