CORALĂ s.f. Ansamblu de persoane care execută la unison sau pe mai multe voci piese muzicale. [< fr. chorale].

coral², ~ă a [At: TDRG / Pl: ~i, ~e / E: fr choral] 1 a Referitor la cor¹ (1). 2 a Specific corului² (1). 3 a Care provine de la cor² (1). 4 a Care aparține corului¹ (1). 5 a Care cuprinde un ansamblu Si: unanim. 6 a (Îs) Templu ~ Sinagogă în care cântă un cor¹ (1). 7 a (Lit; d. compuneri literare) Ale cărui motive, elemente, personaje prezintă armonie. 8 sf Cor¹ (1). 9 sn (În biserica protestantă) Cântec religios liturgic pe mai multe voci. 10 sn Compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic.

corală (cor) s. f., g.-d. art. coralei; pl. corale

corală (cor) s. f., g.-d. art. coralei; pl. corale

corală (cor) s. f., pl. corale

CORALĂ s. (MUZ.) cor. (~ conservatorului.)

CORALĂ s. (MUZ.) cor. (~ conservatorului.)

corală, formație vocală (feminină, masculină sau mixtă), cu număr variabil de membri. În forme instituționalizate, c. este, în unele țări, o formație de mari proporții. Execuția c. poate fi exclusiv a cappella* sau cu acomp. instr. V. cor (1).