CONTRAATAC, contraatacuri, s. n. Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă promptă, ca răspuns la atacul adversarului. – Din fr. contre-attaque.

contraatac sn [At: MAIORESCU, CR. II, 89 / Pl: ~uri / E: fr contre-attaque] 1 Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale Si: contralovitură. 2 (Spt) Atac prompt, ca răspuns la atacul adversarului Si: ripostă.

CONTRAATAC, contraatacuri, s. n. Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-attaque.

CONTRAATAC, contraatacuri, s. n. Atac desfășurat de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. Mitralierele răpăiau la începutul contraatacului. CAMILAR, N. I 381.

CONTRAATAC s.n. Atac executat de forțe care se găsesc în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [După fr. contre-attaque].

CONTRAATAC s. n. atac executat de forțe în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile. ◊ (sport) atac imediat, ca răspuns la un atac al adversarului; contraripostă. (< fr. contre-attaque)

CONTRAATAC ~uri n. Atac realizat prin trecerea de la defensivă la ofensivă. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-ataque

*contraatác n., pl. urĭ (fr. contre-attaque). Atac îndreptat contra altuĭ atac (de ex., trecerea de la defensivă la ofensivă).

contraatac s. n., pl. contraatacuri

contraatac s. n., pl. contraatacuri

contraatac s. n., pl. contraatacuri

contraatac

contraatac.